Forfaitul mobilier de 5 % : de ce nu acoperă bijuteriile dumneavoastră

Este una dintre cele mai frecvente confuzii — și una dintre cele mai costisitoare — în succesiunile care cuprind bijuterii. „Forfaitul de 5 %” există, dar nu face ceea ce mulți moștenitori cred că face.

Ce spune exact forfaitul de 5 %

Articolul 764 alineatul I punctul 3 din Codul general al impozitelor prevede că, în lipsa unei vânzări publice sau a unui inventar, valoarea impozabilă a mobilierului mobilant nu poate fi mai mică de 5 % din ansamblul celorlalte valori mobiliare și imobiliare ale succesiunii.

Două precizări se impun. În primul rând, este vorba despre un minimum, nu despre un plafon sau o opțiune de confort: este un prag aplicabil atunci când nu există nimic mai precis. În al doilea rând, și mai important, vizează doar mobilierul mobilant.

„Mobilier mobilant” : o noțiune precisă

Articolul 534 din Codul civil le definește ca fiind mobilele destinate uzului și ornamentării apartamentelor: paturi, scaune, mese, tapiserii, oglinzi, pendule… Cu alte cuvinte, ceea ce mobilează o locuință.

Un inel, un colier, un diamant pe hârtie, un ceas de colecție sau un tablou nu mobilează un apartament în sens juridic. Ele intră sub incidența alineatului II al articolului 764, care organizează pentru ele un regim propriu de evaluare. Doctrina fiscală publicată în BOFiP confirmă: bijuteriile, pietrele prețioase, obiectele de artă și de colecție sunt excluse din forfaitul mobilier și trebuie declarate separat.

Consecințele practice pentru moștenitori

Trei erori apar în mod regulat:

• A crede că 5 % „acoperă totul” și a nu declara nimic pentru bijuterii. În caz de control, administrația poate reintegra valoarea acestora, cu dobânzi de întârziere.
• A aduna bijuteriile la mobilier într-o singură linie de mobilier. Declarația devine imprecisă și fragilă, în timp ce bijuteriile sunt adesea activul mobil cel mai important.
• A subevalua prin prudență inversată: a declara „din ochi” o valoare foarte scăzută. Dacă există un contract de asigurare, acesta stabilește un prag care face imediat contestabilă această subevaluare.

Dimpotrivă, o expertiză scrisă la data decesului securizează declarația în ambele sensuri: evită atât subevaluarea riscantă, cât și supraevaluarea, care ar face moștenitorii să plătească taxe inutile.

Actualizat la 24 iulie 2026 — baremele și deducerile sunt susceptibile de a evolua la fiecare lege de finanțe.