Forfaitul mobilier de 5 %: de ce nu acoperă bijuteriile dumneavoastră

Este una dintre cele mai frecvente confuzii — și una dintre cele mai costisitoare — în succesiunile care includ bijuterii. „Forfaitul de 5 %” există, dar nu face ceea ce cred mulți moștenitori.

Ce spune exact forfaitul de 5 %

Articolul 764, I, 3° din Codul general al impozitelor prevede că, în lipsa unei vânzări publice sau a unui inventar, valoarea impozabilă a mobilierului menajer nu poate fi mai mică de 5 % din totalul celorlalte bunuri mobiliare și imobiliare ale succesiunii.

Două precizări se impun. În primul rând, este vorba de un minim, nu de un plafon sau de o opțiune de confort: este un prag minim aplicabil atunci când nu există nimic mai precis. În al doilea rând, și mai important, vizează doar mobilierul menajer.

„Mobilier menajer”: o noțiune precisă

Articolul 534 din Codul civil îl definește ca mobilierul destinat utilizării și ornamentării apartamentelor: paturi, scaune, mese, tapiserii, oglinzi, pendule… Cu alte cuvinte, ceea ce mobilează o locuință.

Un inel, un colier, un diamant pe hârtie, un ceas de colecție sau un tablou nu mobilează un apartament în sens juridic. Acestea intră sub incidența articolului 764 II, care prevede pentru ele un regim de evaluare propriu. Doctrina fiscală publicată în BOFiP confirmă: bijuteriile, pietrele prețioase, obiectele de artă și de colecție sunt excluse din forfaitul mobilier și trebuie declarate separat.

Consecințele practice pentru moștenitori

Trei erori apar frecvent:

• Credința că 5 % „acoperă totul” și declararea zero pentru bijuterii. În caz de control, administrația poate reintegra valoarea lor, cu dobânzi de întârziere.
• Adunarea bijuteriilor la mobilă într-o singură linie de mobilier. Declarația devine imprecisă și fragilă, deși bijuteriile sunt adesea cel mai important activ mobil.
• Subevaluarea prin prudență inversă: declararea „după ochi” a unei valori foarte mici. Dacă există un contract de asigurare, acesta stabilește un prag minim care face această subevaluare imediat contestabilă.

Invers, o expertiză scrisă la data decesului asigură declarația în ambele sensuri: evită atât subevaluarea riscantă, cât și supraevaluarea, care i-ar face pe moștenitori să plătească taxe inutile.

Actualizat la 24 iulie 2026 — baremele și deducerile pot evolua la fiecare lege a finanțelor.