Forfaitul mobilier de 5 %: de ce nu acoperă bijourile dumneavoastră

Este una dintre cele mai frecvente confuzii – și una dintre cele mai costisitoare – în succesiunile care includ bijouri. „Forfaitul de 5 %” există, dar nu face ceea ce mulți moștenitori cred că face.

Ce spune exact forfaitul de 5 %

Articolul 764, partea I, punctul 3° din Codul general al impozitelor prevede că, în absența unei vânzări publice sau a unui inventar, valoarea impozabilă a bunurilor mobile care mobilează locuința nu poate fi mai mică de 5 % din totalul celorlalte valori mobiliare și imobiliare ale succesiunii.

Două precizări se impun. În primul rând, este vorba de un minim, nu de un plafon sau de o opțiune de confort: este un prag minim aplicabil atunci când nu există nimic mai precis. În al doilea rând, și mai important, vizează doar bunurile mobile care mobilează locuința.

„Bunuri mobile care mobilează locuința”: o noțiune precisă

Articolul 534 din Codul civil le definește ca fiind bunurile mobile destinate utilizării și ornamentării apartamentelor: paturi, scaune, mese, tapiserii, oglinzi, pendule... Cu alte cuvinte, ceea ce mobilează o locuință.

Un inel, un colier, un diamant pe hârtie, un ceas de colecție sau un tablou nu mobilează un apartament în sens juridic. Ele sunt reglementate de partea a II-a a articolului 764, care organizează pentru acestea un regim de evaluare propriu. Doctrina fiscală publicată în BOFiP confirmă acest lucru: bijourile, pietrele prețioase, obiectele de artă și de colecție sunt excluse din forfaitul mobilier și trebuie declarate separat.

Consecințele practice pentru moștenitori

Trei erori revin frecvent:

• A crede că 5 % „acoperă totul” și a nu declara nimic pentru bijouri. În caz de control, administrația poate reintegra valoarea lor, cu dobânzi de întârziere.
• A aduna bijourile la bunurile mobile pe o singură linie de mobilier. Declarația devine imprecisă și fragilă, în timp ce bijourile sunt adesea cel mai important activ mobilier.
• A subevalua prin prudență inversă: a declara „după ochi” o valoare foarte mică. Dacă există un contract de asigurare, acesta stabilește un prag minim care face această subevaluare imediat contestabilă.

În schimb, o expertiză scrisă la data decesului asigură declarația în ambele sensuri: evită subevaluarea riscantă și supraevaluarea, care ar face moștenitorii să plătească taxe inutile.

Actualizat la 24 iulie 2026 – baremurile și reducerile pot evolua la fiecare lege a finanțelor.